In jur sunt afisate masti ostentativ,
Iar dispretul pentru ele devine obsesiv.
E un sentiment de dezgust masiv
Pentru dezastrul continuu progresiv.
Imi lasa trupul profund rece
Infectia ce pe langa mine trece
Si nu-mi explic de ce totul asa se petrece,
Insa am convingerea ca raul e abia in pantece.
Ma intriga,imi da un impuls ciudat,
Scoate din mine omul inca neaflat,
Totul in jur pare atat de distrat,
Iar raul pare imposibil de curmat.
As vrea de tot sa ma pot detasa,
In urma mea dezastrul sa-l pot lasa,
Sa dau un nou sens a ceea ce inseamna viata
Si sa mai am puterea de-a cultiva speranta.
Era mai simplu ca totul sa fii fost concis,
Dar probabil tot spre complicat ideile le-as fi trimis.
Lumea-mi pare un pacat de mult comis
Si orice as face parca nu pot iesi din abis.
