Mi-e dor de fluturasi...

  Da,mi-e dor,mi-e extrem de dor de fluturasii ce faceau zarva in stomacul meu de fiecare data cand il intalneam,il auzeam,ii vobeam,imi vorbea..de fiecare data cand ceva avea legatura cu..el.:)

Ganduri finale..

Si nasc in continuare vise,
Sperantele-mi sunt interzise
Si simt cum mor usor,usor,
Caci amintirile ma dor.

Si strig si plang si nu accept
Si totul e cat se poate de incert.
Asa nu pot trai,nu vreau,
Caci cu doar durere-n suflet nu mai pot sa stau. 

Vreau..

 

•Vreau sa ma ratacesc de sufletul meu si totusi nu vreau sa uit nimic. 

•Vreau sa merg la mare si vreau sa gasesc acolo ceva ce se pare ca am lasat data trecuta,nu stiu din ce motiv,dar cert este ca am ramas doar cu putin 'praf magic' care pe drum s-a pierdut,iar la mare nu voi mai gasi nimic,decat marea,asa cum am lasat-o,etern langa plaja fierbinte.Pacat ca eternitatea nu este valabila mereu.. 

 

Another story ends..

Totul porneste brusc,nu stii ce se intampla cu tine,apoi te trezesti in centrul inimii tale.Acolo e cald si bine,insa observi ca nu mai e loc pentru tine,altcineva se bucura acum de caldura si sunetul placut al batailor si totusi ti-e bine,ti-e mai bine ca niciodata,nu ai vrea sa schimbi nimic pentru ca fiindu-i acelei persoane bine iti este si tie la fel.

La un moment dat indraznesti sa-l trezesti din somnul lui atat de dulce si sa-i spui ca e acolo,ca e in inima ta,dar sa nu-si faca probleme,poate sta acolo cat doreste,iar tu ii vei fii mereu alaturi,oferindu-i toata iubirea ta.

Cu timpul observi ca ar vrea sa evadeze si te cuprinde o stare de nervozitate,e o agitatie,un haos deplin in mintea ta pentru ca l-ai tine legat acolo,dar totusi nu stii cum sa faci asta fara a-l rani.E greu!Mult prea greu!Si din atat de multa iubire ajungi sa gresesti,ranindu-l.

Acum vrea sa plece..toata fiinta ta striga sa il prinzi de mana,sa insisti sa ramana pentru ca fara el inima va inceta sa bata,insa l-ai ranit si nu stie cat il iubesti,iar tu nu ii mai poti arata pentru ca te stingi usor.Doar el te-ar mai putea salva si totusi nu mai ai nici o speranta ca se va mai intoarce..doare si simti cum sentimentele te distrug!

Desi povestea nici nu incepuse bine,acum ia sfarsit..s-a tras cortina,in spatele ei ramanad doar tu si intunericul rece..

Real smile.:)

Maxima de azi este de 9°C ,cerul innorat.Hmm,pentru mine este cald,este soare si nu simt frigul,nu simt ploaia.In inima mea cerul este senin si primavara deschide zilnic din ce in ce mai multe flori cu parfum imbatator pe care amintirile se aseaza la loc de cinste precum fluturii.Visele si sperantele prind putere si ies la suprafata strigand,facandu-se auzite,pentru ca acum au o fereastra deschisa catre realitate,o fereastra prin care vor sa evadeze dintre constrangeri si indoieli,vor sa creeze o legatura intre sufletul meu si un alt suflet.

Totul e atat de frumos si..asa cum nu a mai fost niciodata,totul este sigur.Nu-mi mai este teama sa pasesc pe acest drum,nu-mi mai este teama sa-mi pun actiunile in concordanta cu dorintele si visele mele.Acum sunt sigura ca nu gresesc,nu am cu ce.Sentimentele pure nu cred ca au reprezentat niciodata o greseala,asa ca simt...simt in permanenta si asta intotdeauna ma face sa zambesc.Concluzia : zambesc mereu!:)

Trairi simple.

Noaptea a invaluit din nou totul cu intunericul ei de nepatruns.Acum,mai bine ca niciodata observ ca cerul este singuratic si gol.Luna si stelele parca s-au ascuns undeva.Poate ca s-au ascuns in mintea mea,deoarece ma simt precum as avea milioane de artificii pregatite sa explodeze printre gandurile mele.

Stau in pat si incerc sa disting obiectele din jurul meu pe care parca le-as vedea pentru prima data.Simt ca ma aflu intr-o lume noua,ba chiar intr-o alta dimensiune,intr-un loc unde totul imi este necunoscut.Singurul obiect familial este vechiul meu ursulet in ochii caruia se oglindesc cele cateva raze ale lunii ce patrund pe fereastra deschisa.

Da.Luna a inceput sa iasa putin cate putin dintre norii neconturati.Imi creaza impresia ca ma urmareste,ca incearca sa-mi surprinda fiecare miscare.Conturandu-se si rotunjiundu-se tot mai mult incepe parca sa ma intimedeze,precum as lua parte la o cina aristocratica unde cea mai mica miscare gresita va fii o problema majora.

O adiere ratacita si rece a patruns pe fereastra si mi-a atins fata.Pentru o fractiune de secunda am inchis ochii,dorind sa-i simt racoarea si prospetimea,insa acum,deschizandu-i,observ ca totul este neschimbat.Sunt din nou inconjurata de acele obiecte pe care le cunosc pana la cel mai neinsemnat detaliu..

A fost placut sa-mi dau seama ca oriunde as merge si orice m-ar inconjura trairile mele vor ramane aceleasi,nu ma voi schimba niciodata.Singurul lucru pe care il voi face va fii sa adaug noi amintiri,noi persoane si obiecte in inima mea parca nemarginita..

Starea sufletului azi:neutra.

A mai trecut inca o zi.Soarele a fost si azi pe cer,dar oare s-a regasit macar o raza in sufletul meu?Sau macar o blanda si mangaietoare adiere a calatorului vant?

Nu!Azi am avut sufletul gol,azi nu a plans si nu a iubit,azi doar si-a dorit.Si-a dorit un curcubeu rasarit in urma unei ploi calde de vara,si-a dorit un cer instelat si o mare cu valuri care sa atinga usor nisipul fierbinte al unei plaje in timpul apusului,dar..dar azi nu a primit nimic.

Tot ceea ce a reusit sa-l patrunda au fost cateva intrebari incurcate si fara raspuns,cateva intrebari ce totusi l-au tulburat si i-au rapit linistea,insa acum..acum sufletul meu este cuprins de o stare de amortire si de somnolenta.

Probabil fiindca a obosit sa fie preocupat de atatea probleme si sa caute raspunsuri atator intrebari haine,ce nu fac decat sa-l tulbure precum o furtuna tulbura cel mai linistit ocean.

Azi am incercat sa il izolez de mintea mea,ba chiar si de trupul meu.I-am spus:"Hai,pleaca!Zboara pana la cer,joaca-te cu stelele si uita-ti problemele!".

Desi probabil nu pare,este destul de placut sa nu-ti pese de nimeni si de nimic,sa fii pur si simplu neutru,sa nu mai simti nimic.

Incerc sa ma bucur de ultimele momente de liniste inainte ca somnul sa puna stapanire pe noi..pe mine si pe sufletul meu.Voi incerca sa adorm fara a ma gandi ca in zorii zilei de maine totul va reveni la nefirescul normal..

Caut fluturi.

Ploua..si fiecare picatura parca imi atinge sufletul incercand sa-l curete de tarana asternuta de ceea si cei ce ma inconjoara.Toti sunt atat de ipocriti incat nu isi mai cunosc nici macar propria persoana.Pana si cele mai salbatice animale sunt mai blande decat fiintele ce isi imprastie zi de zi veninul in jurul meu.

Incearca sa ma ingenucheze si in unele momente reusesc pentru ca eu nu sunt atat de puternica precum ei,eu am un suflet,iar sufletul meu devinde vulnerabil si cedeaza,insa ma inchid asemenea unei omizi in coconul ei si..recapatandu-mi puterile renasc precum un fluture.

Caut printre toti si toate zambete adevarate,caut fluturi cu care sa ma inconjor si treptat reusesc sa gasesc persoane pe care fara teama le pot iubi,persoane ce ma invata ca oferind..primesc.

Sufletul imi este coplesit de fericire atunci cand descopar oameni,oameni adevarati,capabili sa iubeasca neconditionat,dispusi sa ajute in orice situatie fara a cere ceva drept rasplata si oameni ce imi pot zambi cald si sincer atunci cand am nevoie.

Asta e tot ceea ce nu-mi lasa sufletul sa moara,asta ma tine in viata si ma ajuta de fiecare data cand sunt cu moralul la pamant.

Am decis si imi reinnoiesc decizia spunand ca voi incerca sa gasesc toti fluturii de pe pamant si sa le redau deplina viata unindu-i si izolandu-i de jungla distrugatoare de fiinte si devoratoare de suflete,insa momentan ma voi bucura de frumosii fluturi ce ma inconjoara si imi umplu zilnic sufletul de sentimente deosebite si de nepretuit.