Starea sufletului azi:neutra.

A mai trecut inca o zi.Soarele a fost si azi pe cer,dar oare s-a regasit macar o raza in sufletul meu?Sau macar o blanda si mangaietoare adiere a calatorului vant?

Nu!Azi am avut sufletul gol,azi nu a plans si nu a iubit,azi doar si-a dorit.Si-a dorit un curcubeu rasarit in urma unei ploi calde de vara,si-a dorit un cer instelat si o mare cu valuri care sa atinga usor nisipul fierbinte al unei plaje in timpul apusului,dar..dar azi nu a primit nimic.

Tot ceea ce a reusit sa-l patrunda au fost cateva intrebari incurcate si fara raspuns,cateva intrebari ce totusi l-au tulburat si i-au rapit linistea,insa acum..acum sufletul meu este cuprins de o stare de amortire si de somnolenta.

Probabil fiindca a obosit sa fie preocupat de atatea probleme si sa caute raspunsuri atator intrebari haine,ce nu fac decat sa-l tulbure precum o furtuna tulbura cel mai linistit ocean.

Azi am incercat sa il izolez de mintea mea,ba chiar si de trupul meu.I-am spus:"Hai,pleaca!Zboara pana la cer,joaca-te cu stelele si uita-ti problemele!".

Desi probabil nu pare,este destul de placut sa nu-ti pese de nimeni si de nimic,sa fii pur si simplu neutru,sa nu mai simti nimic.

Incerc sa ma bucur de ultimele momente de liniste inainte ca somnul sa puna stapanire pe noi..pe mine si pe sufletul meu.Voi incerca sa adorm fara a ma gandi ca in zorii zilei de maine totul va reveni la nefirescul normal..