Noaptea a invaluit din nou totul cu intunericul ei de nepatruns.Acum,mai bine ca niciodata observ ca cerul este singuratic si gol.Luna si stelele parca s-au ascuns undeva.Poate ca s-au ascuns in mintea mea,deoarece ma simt precum as avea milioane de artificii pregatite sa explodeze printre gandurile mele.
Stau in pat si incerc sa disting obiectele din jurul meu pe care parca le-as vedea pentru prima data.Simt ca ma aflu intr-o lume noua,ba chiar intr-o alta dimensiune,intr-un loc unde totul imi este necunoscut.Singurul obiect familial este vechiul meu ursulet in ochii caruia se oglindesc cele cateva raze ale lunii ce patrund pe fereastra deschisa.
Da.Luna a inceput sa iasa putin cate putin dintre norii neconturati.Imi creaza impresia ca ma urmareste,ca incearca sa-mi surprinda fiecare miscare.Conturandu-se si rotunjiundu-se tot mai mult incepe parca sa ma intimedeze,precum as lua parte la o cina aristocratica unde cea mai mica miscare gresita va fii o problema majora.
O adiere ratacita si rece a patruns pe fereastra si mi-a atins fata.Pentru o fractiune de secunda am inchis ochii,dorind sa-i simt racoarea si prospetimea,insa acum,deschizandu-i,observ ca totul este neschimbat.Sunt din nou inconjurata de acele obiecte pe care le cunosc pana la cel mai neinsemnat detaliu..
A fost placut sa-mi dau seama ca oriunde as merge si orice m-ar inconjura trairile mele vor ramane aceleasi,nu ma voi schimba niciodata.Singurul lucru pe care il voi face va fii sa adaug noi amintiri,noi persoane si obiecte in inima mea parca nemarginita..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu